Kleinprobstdorf / Târnăvioara / Kisekmező

Satul si biserică fortificată

Asezata langa Dealurile Tarnavelor, cu varfurile lor la orizont, pe o panta ce coboara lin spre Tarnava Mare, se afla Tarnavioara. Satul era in Evul Mediu o feuda a prioratului din Sibiu Sf. Ladislau si dupa dizolvarea acestuia, o posesie a orasului Sibiu. In 1503 s-au asezat primii romani, pe culoarul Kesselgrund? – exista?. Comunitatea bisericeasca trece in anii 1543-1550 la Reforma. Regele Ferdinand indica in mod expres intr-un decret emis la 1552 ca bunurile sunt proprietatea catedralei din Sibiu si ca nu au voie sa fie folosite scopurilor lumesti. Locuitorii din Tarnavioara poseda din 1718 aceeasi situatie juridica cu cea a locuitorilor Scaunului Medias. La colectarea taxelor din 1721 se constata ca locuitorii nu prestau servituti nemilitare, ci doar plateau impozite. Cele mai multe case inca sunt din lemn, zona locuita de romani s-a marit cu inca 19 case. Ecleziastic, Tarnavioara apartinea de Capitulul de Bagaciu, astazi, ea este o comunitate diaspora in districtul bisericesc Medias. Principala ocupatie a locuitorilor a fost de-a lungul secoleleor agricultura si viticultura. Prin contruirea liniei de cale ferata si a primelor poduri peste Tarnava Mare s-au deschis noi piete pentru comunitate. Consolidarea terenurilor din 1908 ar fi costat comunitatea 12.400 de coroane. Statisticile referitoare la populatie au relevat urmatoarele: in 1850, comunitatea numara 467 locuitori, in 1950 erau in total 556, dintre care 130 romani, 406 sasi, 8 unguri si 12 cetateni de etnie rroma, in 1956, in total 611. De la jumatatea sec. al XX-lea scade numarul sasilor in mod constant.

Biserică fortificată

In jurul anului 1500 este construit in jurul bisericii un zid de incinta oval. Forma sa actuala este primita in urma reconstructiilor de la 1764. Clopotnita este ridicata pe latura estica in zidul defensiv in 1854 pentru 1.700 de coroane. Pana atunci, un foisor de lemn deasupra corului a servit drept clopotnita.

Biserica evanghelica

Mica biserica-hala fara turn cu cor integrat dateaza din sec. al XIV-lea. Inainte, edificiul bisericesc a fost acoperit cu sindrila. Din 1763, acesta este acoperit cu caramida.

Interior

Nava este acoperita de un tavan plan, un balcon rotativ extinde interiorul bisericii in sec. al XVIII-lea. In cor s-a pastrat o bolta cilindrica gotica cu lunete. Katharina und Michael Scharbo au donat in 1852 o cristelnita noua.

Altarul

Altarul in stil neogotic a fost realizat in 1874 de maistrul tamplar sibian Johann Bortmess. Tabloul central, o dedicatie a lui Elisabeth Werner, a fost pictat de Carl Dörschlag din Sibiu. Podiumul provine de la un altar mai vechi si infatiseaza o punere in mormant.