Eibesdorf / Ighişul Nou / Szászivánfalva

Satul si biserică fortificată

Pe un afluent sudic al Tarnavei Mari se afla Ighisul Nou. Acesta, in timpul Evului Mediu timpuriu, era o feuda a familiei Apafi. Pana in sec. al XV-lea, comunitatea sateasca a fost carmuita de greavi. Abia in 1459 devine parte component a districtului administrativ liber Medias. Prima statistica din 1516 mentioneaza in sat existenta a 61 proprietari, sase vaduve, patru ciobani, un morar si un dascal. Locuitorii au trait de-a lungul secolelor din agricultura, cultivarea vitei-de-vie si cresterea animalelor. Dupa al Doilea Razboi Mondial a inceput exodul rural al ighisenilor in fabricile din apropiatul Medias. In 1850 traiau in Ighisul Nou 1.099 persoane, in 1930 erau 1.337, dintre care 677 germani, 620 romani, opt unguri si 32 cetateni de etnie rroma.

Biserică fortificată

Fortificatia, clopotnita puternic consolidata, nivelul defensiv de deasupra corului si zidul de incinta cu zid centura interior (Zwinger) si bastion au fost incheiate in linii mari in 1494.

Biserica evanghelica

Edificiul sacral a rezultat dintr-o biserica-hala gotica fara turn cu cor inchis din timpul tranzitiei catre sec. al XV-lea. Pe latura de vest a fost asezat turnul. Biserica-hala de tip gotic, inchinata Fecioarei Maria, prezinta o sculptura arhitecturala deosebit de bogata. Mobilierul, altarul, amvonul si orga provin in mare parte din epoca baroca, cristelnita este in stil clasic.

Vedere catre cor

In sec. al XVIII-lea, biserica a primit un altar-scrin nou. Coloane corintice incadreaza tabloul central, o Rastignire din 1855. Pe registrul superior este reprezentata o scena a Invierii.

Picturi murale

In cadrul lucrarilor de restaurare au fost descoperite sub tencuiala interiorului din biserica peste 100 metri patrati de fresce. Aceste au fost curatate si conservate sub indrumarea restauratorului din Targu Mures, Lórand Kiss. Reprezentare a Calvarului lui Hristos in timpanul nisei pentru sacrament din 1491. Ornament in stil gotic tarziu pe frontonul sediliei (nisa de sezut) in cor.

Jesusdarstellung als Schmerzensmann im Tympanon der Sakramentnische von 1491.
Spätgotisches Maßwerk an dem Giebel der Sedilie (Sitznische) im Chor.