Bell / Buia / Bólya

Satul si biserică fortificată

Localitatea se afla la varsarea unui afluent stang in Calva. Popularea acestei regiuni de catre colonistii sasi a avut loc in a doua jumatate a sec. al XIII-lea. Locuitorii noilor asezari erau majoritar iobagi, satele fusesera deja de dinainte de colonizare oferite seniorilor feudali. Valea Buii se intinde de la est la vest si separa Podisul Tarnavelor de Podisul Hartibaciului. Agricultura a modelat regiunea dintotdeauna. Pe langa agricultura si cresterea animalelor, cultivarea vitei-de-vie a jucat un rol important, astazi insa isi pierde tot mai mult importanta. Dincolo de drumurile circulate ale Transilvaniei, multe localitati dorm aici linistit. Buia era o feuda a familiilor nobiliare maghiare si apartinea Comitatului Alba. Potrivit primei atestari documentare din 1296, satul era o feuda a nobililor din Calvasar. Mai multe familii de nobili au stapanit alternativ Buia de Sus si Buia de Jos. In 1505, greavii din Atel au luat in posesie localitatea. In prima jumatate a sec. al XVI-lea greavii sasilor si juzii feudali Johannes Lulay si Markus Pempflinger sunt seniori feudali. Printr-o investitura a principelui transilvanean Sigismund de Bathory, domnitorul Valahiei, Mihai Viteazul devine intre 1591-1601 stapan peste domenii noi din sat si castel, pentru ca acestea sa revina din nou in posesie nobiliara. La sfarsitul sec. al XVII-lea, populatia sateasca reuseste, in ciuda stapanirii nobiliare, sa se afilieze jurisdictiei pamantului craiesc sasesc liber. La dizolvarea iobagiei, 15 familii nobiliare aveau mici posesii din localitate. In timpul unei vizite, episcopul Georg Daniel Teutsch constata ca in biserica evanghelica se predica numai in limbajul transilvaneano-sasesc. In perioada interbelica, parohiile din Buia, Mighindoala si Boarta, sunt anexate celei din Petis. Buia este locul de nastere al matematicianului János Bolyai. In 1850 traiau in localitate 1.103 persoane, in 1930, numarul locuitorilor insuma 2.057, dintre care 1.138 erau unguri, 630 romani, 17 germani, 26 evrei si 241 cetateni de etnie roma.

Ruine des Bolyai Schlosses

Potrivit traditiei familiei, constructorul castelului a fost Gaspar Bolyai al II-lea. Castelul se compune din cladirea principala din sec. al XV-lea, careia i se adauga pe aripa laterala capela in stil gotic. Pe latura opusa capelei se afla constructii comerciale. Tot ansamblul este protejat de un zid de incinta circular, care astazi este vizibil numai in anumite locuri.

Biserica evanghelica

Biserica are un acoperis in doua pante egale. In partea nordica, nava bisericii prezinta un fronton ascutit cu nisa. Doua contraforturi etajate sprijina sala. Clopotnita isi primeste forma sa actuala in sec. al XVII-lea.

Mica biserica-hala cu inchidere poligonala a corului, inchinata Sf. Nicolae, are o clopotnita pe latura estica. Datorita pantei deluroase, aceasta este indreptata catre sud. Accesul se face printr-o intrare-turn, ale carui ancadramente dateaza din 1638.

Corul poligonal neregulat este sustinut la exterior de patru contraforti. Arhitectul a adaptat si aici lucrarile de zidarie la relieful deluros.

Interior

In sec. al XVII-lea, hala primeste un tavan casetat. Patratele prezinta motive traditionale ale picturii taranesti pe lemn. Salii cu tavan plat se adauga corul boltit in arc cu lunete. In cor se afla o strana in stil gotic tarziu, altarul in stil renascentist din 1561 a fost revopsit in sec. al XIX-lea. Deasupra cosului amvonului construit se ridica un baldachin in stil baroc.

Altarul

Potrivit unei inscriptii, altarul a fost realizat in 1693. O noua zugraveala a fost realizata in 1821 de catre Johann Binder. Patru pilastri separa registrul de jos in trei sectiuni, care ii arata pe Iisus rastignit, Maria si Ioan.