Kleinblasendorf / Blajel / Balázstelke

Vedere din zbor asupra localitatii

Pe o creasta nordica a Dealurilor Tarnavei, pe drumul de tara ce leaga Medias de Tarnaveni, se afla Blajel. Prima atestare documentara se datoreaza unui act de instrainare a proprietatii din 1373 al lui Antoniu, fiul lui Stefan, catre fiica sa, Elena. Mai multi nobili lupta in 1390 impotriva voievodului transilvanean Ladislau Loschontz, care limiteaza numarul bunurilor lor. Regele Sigismund de Luxemburg considera jumatate de sat ca fiind proprietate craiasca si o confera magistratilor Nikolaus Török und Johann von Ilye. Catre sfarsitul sec. al XVI-lea, fiii cunoscutului primar Peter Haller din Sibiu, Mihail si Gabriel, sunt proprietarii Blajelului. Resedinta lor se afla pe o mosie. Datorita cresterii numarului de locuitori, i s-a permis comunitatii bisericesti in 1651 sa aiba un preot. Comitetul comunei decide in 1759 sa se introduca o pedeapsa pentru aceia care, duminicile, inainte si in timpul serviciului liturgic vor sa bea vin (la asta se refera?). La scurt timp dupa-aceea, autoritatile bisericesti interzic insotirea parohului in ziua de Pasti acasa, din cauza timpului indelungat petrecut in pivnita bisericii. Recomandat era sa fie felicitat parohul in fata bisericii. In 1800, comunitatea bisericeasca din Sf Martin s-a plans ca familia nobiliara Földvari ar fi monopolizat terenurile bisericii. Intr-un raport cu ocazia introducerii noului paroh Johann Gaber in anul 1869 era mentionata starea proasta a bisericii, a casei parohiale si a scolii. La putin timp dupa aceea au fost interzise mijloacele de intimidare ale bisericii si catre sfarsitul sec. al XIX-lea, vechea biserica a fost abandonata si inceputa una noua. In 1850, Blajel numara 1.229 locuitori. In urma recensamantului din 1930 erau 2.027 locuitori, dintre care 1.354 romani, 296 germani, 188 unguri, 183 cetateni de etnie rroma si patru evrei. Procentul populatiei germane scade ca urmare a procesului de emigrare: in urma recensamantului din 2011 traiau in comuna Blajel impreuna cu localitatile Paucea si Romaesti 2.284 locuitori.

Vedere din zbor asupra bisericii evanghelice

Cu ajutorul asociatiei Gustav Adolf, pe locul vechii biserici s-a ridicat o cladire noua. Edificiul bisericesc neo-romanic cu clopotnita pe latura de sud-vest a fost gata in 1901. Potrivit unui raport din a doua jumatate a sec. al XIX-lea, biserica avea un zid de aparare cu camari pe interior. Der Verlauf wird im Gelände durch einen niedrigen Wall angedeutet. (? – ce vrea sa spuna?)

Biserica evanghelica

Cladirea noua nu dispune de orientare est-vest, axa a fost deplasata cu 90° catre nord-vest. Biserica-hala are o absida semicirculara ce adaposteste altarul. Ferestrele dispuse pe doua laturi lumineaza interiorul. Cele 45 de familii sasesti sunt ajutati de romani la transportarea materialelor de constructie pentru edificiul bisericesc.

Vedere interioara catre orga

Biserica dispune de un decor in stil clasicist tarziu, ofertoriul si cristelnita au fost luate de la constructia anterioara. Tabloul central al altarului arata o Rastignire. Constructorul de orgi din Timisoara Wegenstein si fii au construit orga in 1928. Ea are sase registre.

Clopotnita

Clopotul mare poarta inscriptia: „Verbum Domini manet in Aeternum. Anno Domini 1592“ (Cuvantul Domnului ramane etern. Anul Domnului 1592), cel mic este nedatat si are o inscriptie in chirilica.

In imediata apropiere de biserica se afla cimitirul evanghelic.