02 mart. Großkopisch / Copşa Mare / Nagykapus
Satul si biserică fortificată
Copsa Mare se afla pe un afluent sudic al Tarnavei Mari, la est de Biertan. Doua strazi paralele merg de-a lungul paraului, care sunt unite de doua ulite transversale. Localitatea a fost fondata probabil in a doua jumatate a sec. al XIII-lea, iar in 1283 are loc prima atestare documentara, cand parohul Theodricus atesta un document al lui Petru, episcop de Transilvania. Timp de mai multe decenii are loc o conflict legat de linia de demarcatie cu nobilii din comuna vecina, Malancrav. Acesta este incheiat de Ludovic cel Mare in 1366. In 1455, protonotarul local ce apartinea de cancelaria maghiara, Nicolae al regelui Ladislau, obtine pentru comuna Copsa Mare dreptul de a tine targ anual si saptamanal. Pana in sec. al XV-lea, greavii (mica nobilime din perioada de colonizare) au detinut un anumit rol de conducere in tinut. Inaintea construirii cetatii bisericesti, locuitorii au ridicat o cetate de refugiu pe varful dealului. In 1532 traiau aici 126 proprietari. Abia in sec. XVIII si XIX s-a obisnuit sa fie construite casele din caramizi. In timpul acesta au inceput sa apara gospodariile tipice ardeleano-sasesti, care inteseaza si astazi drumurile satului. O familie de origine italiana incearca cu cel mai bun exemplu sa convinga locuitorii sa pastreze stilul sasesc-medieval al satului. Este vorba mai ales de decoratiunile fatadelor, acoperisuri, porti si ferestre. In 1930, satul numara 1.060 locuitori, dintre care 558 germani; in 2011, numarul acestora s-a redus la 482 cu 10 germani.
Vedere catre sud-vest a cetatii
La inceputul sec. XIV a fost ridicata de colonisti o biserica din piatra, ale carei fundatii s-au pastrat pana astazi, in ciuda numeroaselor reconstruiri si extinderi.
Vedere din zbor a cetatii
Pe versantul estic ce se ridica deasupra satului a aparut initial o bazilica in stil gotic timpuriu prevazuta cu turn. Biserica a fost reconstruita in 1510 in etapa de fortificare. Vechiul cor a fost demolat si inlocuit cu un cor inalt cu inchidere poligonala. Acesta, la randul sau, a fost intarit de un nivel defensiv de piatra, astfel incat cetatea sa poata fi aparata in directia dealului; turnul a primit un nivel defensiv din lemn. Corul se afla putin deasupra navei vechi, deoarece aceasta a trebuit, de asemenea, sa fie marita.
Altarul
Altarul-scrin in stil clasicist a fost terminat in 1854 de catre Friedrich Pöckhatz. Coloane impozante incadreaza tabloul central, Iisus la fantana lui Iacov cu femeia samarineanca. Predela arata o mica scena cu Cina cea de Taina.
Conform unei surse, la poarta nr. 122, oblic fata de biserica, se afla o manastire. Manastirea comunica cu biserica printr-o scara subterana ce venea din pivnita. Usa catre gang trebuie sa fie si astazi vizibila.
Text: M. Rill, Fotos: G. Gerster, M. Rill, A. Kloos
Contact
Sebastian Ghiuri
Telefon: (+41) 0733 262089
Program de vizitare
Mo-So intre 10 -18 nach tel. Vorankündigung
Intrare: 5 Lei
Transilvania Card: da
Contact
Sebastian Ghiuri
Telefon: (+41) 0733 262089
Program de vizitare
Montag -Sonntag / 10.00 – 18.00 Uhr
cu o anuntare telefonica prealabila
Intrare: 5 Lei
Transilvania Card: da
Satul si biserică fortificată
Copsa Mare se afla pe un afluent sudic al Tarnavei Mari, la est de Biertan. Doua strazi paralele merg de-a lungul paraului, care sunt unite de doua ulite transversale. Localitatea a fost fondata probabil in a doua jumatate a sec. al XIII-lea, iar in 1283 are loc prima atestare documentara, cand parohul Theodricus atesta un document al lui Petru, episcop de Transilvania. Timp de mai multe decenii are loc o conflict legat de linia de demarcatie cu nobilii din comuna vecina, Malancrav. Acesta este incheiat de Ludovic cel Mare in 1366. In 1455, protonotarul local ce apartinea de cancelaria maghiara, Nicolae al regelui Ladislau, obtine pentru comuna Copsa Mare dreptul de a tine targ anual si saptamanal. Pana in sec. al XV-lea, greavii (mica nobilime din perioada de colonizare) au detinut un anumit rol de conducere in tinut. Inaintea construirii cetatii bisericesti, locuitorii au ridicat o cetate de refugiu pe varful dealului. In 1532 traiau aici 126 proprietari. Abia in sec. XVIII si XIX s-a obisnuit sa fie construite casele din caramizi. In timpul acesta au inceput sa apara gospodariile tipice ardeleano-sasesti, care inteseaza si astazi drumurile satului. O familie de origine italiana incearca cu cel mai bun exemplu sa convinga locuitorii sa pastreze stilul sasesc-medieval al satului. Este vorba mai ales de decoratiunile fatadelor, acoperisuri, porti si ferestre. In 1930, satul numara 1.060 locuitori, dintre care 558 germani; in 2011, numarul acestora s-a redus la 482 cu 10 germani.
Vedere catre sud-vest a cetatii
La inceputul sec. XIV a fost ridicata de colonisti o biserica din piatra, ale carei fundatii s-au pastrat pana astazi, in ciuda numeroaselor reconstruiri si extinderi.
Vedere din zbor a cetatii
Pe versantul estic ce se ridica deasupra satului a aparut initial o bazilica in stil gotic timpuriu prevazuta cu turn. Biserica a fost reconstruita in 1510 in etapa de fortificare. Vechiul cor a fost demolat si inlocuit cu un cor inalt cu inchidere poligonala. Acesta, la randul sau, a fost intarit de un nivel defensiv de piatra, astfel incat cetatea sa poata fi aparata in directia dealului; turnul a primit un nivel defensiv din lemn. Corul se afla putin deasupra navei vechi, deoarece aceasta a trebuit, de asemenea, sa fie marita.
Altarul
Altarul-scrin in stil clasicist a fost terminat in 1854 de catre Friedrich Pöckhatz. Coloane impozante incadreaza tabloul central, Iisus la fantana lui Iacov cu femeia samarineanca. Predela arata o mica scena cu Cina cea de Taina.
Conform unei surse, la poarta nr. 122, oblic fata de biserica, se afla o manastire. Manastirea comunica cu biserica printr-o scara subterana ce venea din pivnita. Usa catre gang trebuie sa fie si astazi vizibila.
